IN CAUTAREA SUNETULUI PERFECT
Primul post pe 2009. DOAR ULTIMA FRAZA CONTEAZA!
Aproape de ora de culcare, cum m-am obisnuit de cativa ani deja, mi-am aprins o tigara, proaspat venit de pe un drum al naibii de pervers... Am strabatut DN1 in ultimele zile de 4 ori in sensuri diferite, mai grabit cateodata, mai relaxat acum.. Foarte ciudat este faptul ca m-am obisnuit cu el asa cum a fost. Sa ma explic: De-a lungul anilor trecuti, portiunea Bucuresti-Rm. Valcea devenise o rutina. Numaram minutele pana scapam de "Dealul Negru" cu o precizie incredibila. Ajungeam sa fac calcule intre viteza pe care o aveam si numarul de km ramasi odata la 3 minute. Rezultatele erau de cele mai multe ori aproximative iar finalul se potrivea parca cu calculul desi uitam la intrare in Pitesti sau la iesire din Rm. Valcea operatile facute in stres de mai inainte... Povestile cu "10 ore pana la Timisoara" deveneau realitate, iar cozile interminabile erau evident, obisnuite. Acum insa totul gol. Si e frustrant. Sa vezi 2 masini pe ambele sensuri intre cele doua destinatii despre care vorbeam mai sus ar putea fi chiar subiect de "Twilight Zone"(ce mi-a placut serialul ala)...Cad usor pe ganduri si imi imaginez fantome orbindu-ma cu faruri "uitate" pe faza lunga sau TIR-uri claxonand alte TIR-uri mai incete...Daca inchizi ochii (Nerecomandabil!!!) le poti si simti in zgomotele vantului sec de iarna ce-ti freaca masina in mers.. Posibilii mei parteneri de vorba ar spune acum ca e "Raiul pe pamant" (posesori de Carnet de Conducere, bineinteles) insa aici intervine perversitatea. Cum e iarna, e frig. Cum e frig, e ud pe jos deci: Polei. Cum nu e nimeni pe drum, nu sunt nici utilaje..Si tot asa! Cand ti-e lumea mai draga, intr-o curba pe care asta vara o luai lejer cu 90, acum la 60 in incetinire iti clatini dintii cu dorinta arzatoarea de a faca fata "oglinzii"...Prea multe detalii...stiu. Pe mine m-a marcat pentru ca a fost o comparatie foarte greu de facut chiar si in cele mai frumoase vise, iar acum, obisnuit fiind deja asa, ma gandesc cu tristete ce ma asteapta sa zicem, saptamana viitoare cand va trebui sa-l fac din nou.
Buun...Dar este vorba despre muzica defapt. Intodeauna este vorba despre muzica. Lasand la o parte faptul ca am reusit sa ascult pe 10 posturi diferite de radio 4 piese intr-un heavy rotation parca in rautate facut, am cazut din nou pe ganduri, la viitor si bineinteles la asteptarile ce decoreaza noul an ca un brad de craciun mental. Din start imi dau seama ca daca mi-as dori un Bentley nu ar trebui sa-l am pentru ca nici macar nu stiu ce inseamna "Tame" (imblanzit/imblanzesti) din fraza cu care ma atrage acest brand : "You can tame the power. But Not Emotions. Primul impuls normal ar fi "Da-i pe google si vezi ce inseamna" -but this is not the point...- Deci Bentley pe 2009 clar nu! Cred ca ma voi orienta spre ceva mai pretios pentru mine, cel putin acum la 26 de ani. Ma gandesc de aseara cum ar fi ca cineva (in cazul de fata eu) sa isi propuna intr-un punct al vietii/carierei sa gaseasca o formula perfecta...Aici fiind vorba de formula melodica perfecta. Ce vreau sa zic prin asta?! Voi incerca din nou sa explic: Imi dau seama in fiecare zi ca traim in era banului, unde banu' (si nu degeaba repet) este regele suprem, imparatul mortii, printesa bucuriei, soldatul universal,si trist dar adevarat, cel mai bun prieten. Ascult fiecare piesa facuta de fiecare cantaret in voga (gen masculin si feminin ba chiar si neutru)si nu aud decat "Vreau Bani!" Indiferent ca piesele suna la fel (las' ca-s prosti si nu-si dau seama..), indiferent ca genurile nici nu mai exista (un 3Se cu un pic de minimal, un pic de pop, mult prost-gust si expresii ce par a fi din limba engleza dar nu rasar), toata lumea vrea sa faca bani! "Fac piese sa fac bani!" Si e obsedant pentru ca functioneaza! Inca functioneaza! Bine, nu mai vin banii din vanzari, dar vin din concerte, din campanii, de la Radio..Wow!! Si multi bani. Si eu frustrat pe faza incerc sa o despic...Pot sa fac asta? Clar n-am putut sa fac nimic de gen in ultimii zece ani! Da' nimic! Sufar prea mult?! Da...In loc sa fac bani, imi pierd timpul pe la 5 dimineata sa scriu pe blogu asta care nici macar nu beneficiaza de domeniu platit.. De ce?! ma intreb..Pentru ca mi se rupe.... Bun! Dar hai sa analizam mai profund...Nu poti face asta, nu mai critica...Nu critic! Pur si simplu mi se pare infect. Am devenit atat de business incat nici nu ne mai dam seama ce facem... Muzica este o arta a comunicarii corect?! Muzica este ceea ce ne diferentiaza de alte specii, Corect?!! aici ramane interpretabil... Cu muzica am reusit sa comunicam cu extraterestrii in "Intalnire de Gradul 3"....Si probabil si pe bune...Neesential. Important este sa fac piesa asta asa, care seamana cu aia care a facut bani multi in trecut, ii iau toba, ii iau premieru', ii iau linia melodica, schimb trei versuri si o dau la radio unde un super cunoscator, prezentator de emisiuni pe un fm obosit ma declara PRODUCATOR ADEVARAT!Si-mi mai vine o comparatie in minte: De ce oare toti artistii care au reusit cu adevarat sa isi lase amprenta puternic in muzica de-a lungul timpului, au fost ba morti, ba morti de varza, ba cu capul in nori, ba pe alte coordonate...? Ei nu se gandeau la bani?! Sa faca bani? Sau imaginea era atat de bine facuta incat nici eu , paranoia No1 sa nu-mi dau seama?!...De-aici nu e cale lunga pana la anomalii de genul Lil Wayne care fiind nominalizat la 8 premii Grammy, scuipa pe ele de sus, din mijlocul unui masaj si a unei farfurii de cartofi prajiti...
Dar am avut momentele mele, si nu vreau sa sune deloc de sus...Si nici frustrat nu sunt desi par...sunt sigur...M-am gandit si eu bine...Ba as putea face asta?! Probabil...As avea in 2 ani Bentley-ul sau macar un Bmw 320 dat de Automobile Bavaria cu muzicieni pe el?! Probabil?! M-ar implini?! E aici grea intrebare...Sunt curios daca fiecare dintre voi si-o pune...Sunt implinit?! E ceea ce mi-am dorit?! Asta inseamna muzica? Ma simt bine? Pot sa mor linistit?
Fara sa le am inca eu nu pot sa spun decat ca fiecare "premiu de gen" e un obiect...Fiecare obiect expira in ochiul meu gurmand. Fiecare masina, fiecare vila, fiecare piscina are ziua Z in care e sortita inevitabilului "Nu-mi mai place, trebuie sa schimb..." Fiecare schimbare, pleaca cu un pic din identitatea personala (aici doar o parere proprie)... Si atunci?! Ce mai conteaza? Ca bag electro, ca bag rap, ca fac pop sau ca ma stresez pentru fiecare mie de lei...
Zilele imi trec, iar cautarea mea se stinge in alte preocupari...afaceri, reusite, esecuri, bucurii, necazuri.. Din pacate eu ma consider artist. Si ca artist, mi-e greu sa fiu antreprenor pentru ca nu mi se potriveste... Afacerist in muzica?! Pai nu cred decat in evreii mari de la "Universal" de exemplu...In rest...Eu m-as apuca sa vand rosii mai bine, pentru ca sigur as face-o cu mai multa pasiune decat "producatorii" care investesc acum in ceea ce numim noi acum "Muzica Contemporana". Intrebarea mea este: Ce lasam urmasilor nostrii?! Ce ii spun nepotului meu peste 50 de ani? Ca am facut muzica sa am casa asta? Ca am facut muzica sa o cunosc pe bunica ta? Ca am facut muzica sa am xenon?! Cat de important va fi pentru el asta? Cu sau fara suport fizic pentru material audio....?! N-am ce concluzii sa trag...deoarece oricat de multa dreptate as avea sau nu, ultima replica ar fi sigur pornita de la cuvantul "Subiectivism..." Ca asa se scoate oricine in ultima instanta...
Sunt sigur ca nu ma pot face inteles pentru ca din pacate nu ma inteleg nici eu pe mine. Ce mi-e clar, desi e un cliseu, este ca nu fac parte din lumea in care traiesc pentru ca pur si simplu nu pot tine pasul cu ea... Mi se spune des sa schimb eu tot ce nu-mi convine, pentru ca eu sunt tanar acum si eu pot face pasul...Greu sa explic defapt ce stie toata lumea...Majoritatea generatiei mele se complace in acelasi sistem infect pentru a supravietui... Normal, cu cat mai putin risc, cu atat mai mic efortul depus...E logic! Si nu acuz pe nimeni... Dar eu ma indrept cu acest 2009 spre o posibila boala de nervi pe care nici macar psihologii cei mai psihiatrii n-ar putea-o duce pana la capat..
In 2009 deci (pentru cei ce n-au chef de nebunie) imi propun sa incep sa caut melodia perfecta. Asezarea notelor ce poate aduce fericire, ce poate aduce frisoane, ce poate aduce armonie, pace interioara si hipnoza auditiva cu rezultat benefic...Relaxare, mesaj, forta, ura, bucurie si Schimbare... Muzica pentru mine este si va fi o alta limba... Probabil singura limba cu care ne vom putea intelege vreodata din prima...fara prea multe explicatii ca in cazul de fata...
Si toate astea mi le propun cu fatza asta...Ain't that a Bitch?!
Aproape de ora de culcare, cum m-am obisnuit de cativa ani deja, mi-am aprins o tigara, proaspat venit de pe un drum al naibii de pervers... Am strabatut DN1 in ultimele zile de 4 ori in sensuri diferite, mai grabit cateodata, mai relaxat acum.. Foarte ciudat este faptul ca m-am obisnuit cu el asa cum a fost. Sa ma explic: De-a lungul anilor trecuti, portiunea Bucuresti-Rm. Valcea devenise o rutina. Numaram minutele pana scapam de "Dealul Negru" cu o precizie incredibila. Ajungeam sa fac calcule intre viteza pe care o aveam si numarul de km ramasi odata la 3 minute. Rezultatele erau de cele mai multe ori aproximative iar finalul se potrivea parca cu calculul desi uitam la intrare in Pitesti sau la iesire din Rm. Valcea operatile facute in stres de mai inainte... Povestile cu "10 ore pana la Timisoara" deveneau realitate, iar cozile interminabile erau evident, obisnuite. Acum insa totul gol. Si e frustrant. Sa vezi 2 masini pe ambele sensuri intre cele doua destinatii despre care vorbeam mai sus ar putea fi chiar subiect de "Twilight Zone"(ce mi-a placut serialul ala)...Cad usor pe ganduri si imi imaginez fantome orbindu-ma cu faruri "uitate" pe faza lunga sau TIR-uri claxonand alte TIR-uri mai incete...Daca inchizi ochii (Nerecomandabil!!!) le poti si simti in zgomotele vantului sec de iarna ce-ti freaca masina in mers.. Posibilii mei parteneri de vorba ar spune acum ca e "Raiul pe pamant" (posesori de Carnet de Conducere, bineinteles) insa aici intervine perversitatea. Cum e iarna, e frig. Cum e frig, e ud pe jos deci: Polei. Cum nu e nimeni pe drum, nu sunt nici utilaje..Si tot asa! Cand ti-e lumea mai draga, intr-o curba pe care asta vara o luai lejer cu 90, acum la 60 in incetinire iti clatini dintii cu dorinta arzatoarea de a faca fata "oglinzii"...Prea multe detalii...stiu. Pe mine m-a marcat pentru ca a fost o comparatie foarte greu de facut chiar si in cele mai frumoase vise, iar acum, obisnuit fiind deja asa, ma gandesc cu tristete ce ma asteapta sa zicem, saptamana viitoare cand va trebui sa-l fac din nou.
Buun...Dar este vorba despre muzica defapt. Intodeauna este vorba despre muzica. Lasand la o parte faptul ca am reusit sa ascult pe 10 posturi diferite de radio 4 piese intr-un heavy rotation parca in rautate facut, am cazut din nou pe ganduri, la viitor si bineinteles la asteptarile ce decoreaza noul an ca un brad de craciun mental. Din start imi dau seama ca daca mi-as dori un Bentley nu ar trebui sa-l am pentru ca nici macar nu stiu ce inseamna "Tame" (imblanzit/imblanzesti) din fraza cu care ma atrage acest brand : "You can tame the power. But Not Emotions. Primul impuls normal ar fi "Da-i pe google si vezi ce inseamna" -but this is not the point...- Deci Bentley pe 2009 clar nu! Cred ca ma voi orienta spre ceva mai pretios pentru mine, cel putin acum la 26 de ani. Ma gandesc de aseara cum ar fi ca cineva (in cazul de fata eu) sa isi propuna intr-un punct al vietii/carierei sa gaseasca o formula perfecta...Aici fiind vorba de formula melodica perfecta. Ce vreau sa zic prin asta?! Voi incerca din nou sa explic: Imi dau seama in fiecare zi ca traim in era banului, unde banu' (si nu degeaba repet) este regele suprem, imparatul mortii, printesa bucuriei, soldatul universal,si trist dar adevarat, cel mai bun prieten. Ascult fiecare piesa facuta de fiecare cantaret in voga (gen masculin si feminin ba chiar si neutru)si nu aud decat "Vreau Bani!" Indiferent ca piesele suna la fel (las' ca-s prosti si nu-si dau seama..), indiferent ca genurile nici nu mai exista (un 3Se cu un pic de minimal, un pic de pop, mult prost-gust si expresii ce par a fi din limba engleza dar nu rasar), toata lumea vrea sa faca bani! "Fac piese sa fac bani!" Si e obsedant pentru ca functioneaza! Inca functioneaza! Bine, nu mai vin banii din vanzari, dar vin din concerte, din campanii, de la Radio..Wow!! Si multi bani. Si eu frustrat pe faza incerc sa o despic...Pot sa fac asta? Clar n-am putut sa fac nimic de gen in ultimii zece ani! Da' nimic! Sufar prea mult?! Da...In loc sa fac bani, imi pierd timpul pe la 5 dimineata sa scriu pe blogu asta care nici macar nu beneficiaza de domeniu platit.. De ce?! ma intreb..Pentru ca mi se rupe.... Bun! Dar hai sa analizam mai profund...Nu poti face asta, nu mai critica...Nu critic! Pur si simplu mi se pare infect. Am devenit atat de business incat nici nu ne mai dam seama ce facem... Muzica este o arta a comunicarii corect?! Muzica este ceea ce ne diferentiaza de alte specii, Corect?!! aici ramane interpretabil... Cu muzica am reusit sa comunicam cu extraterestrii in "Intalnire de Gradul 3"....Si probabil si pe bune...Neesential. Important este sa fac piesa asta asa, care seamana cu aia care a facut bani multi in trecut, ii iau toba, ii iau premieru', ii iau linia melodica, schimb trei versuri si o dau la radio unde un super cunoscator, prezentator de emisiuni pe un fm obosit ma declara PRODUCATOR ADEVARAT!Si-mi mai vine o comparatie in minte: De ce oare toti artistii care au reusit cu adevarat sa isi lase amprenta puternic in muzica de-a lungul timpului, au fost ba morti, ba morti de varza, ba cu capul in nori, ba pe alte coordonate...? Ei nu se gandeau la bani?! Sa faca bani? Sau imaginea era atat de bine facuta incat nici eu , paranoia No1 sa nu-mi dau seama?!...De-aici nu e cale lunga pana la anomalii de genul Lil Wayne care fiind nominalizat la 8 premii Grammy, scuipa pe ele de sus, din mijlocul unui masaj si a unei farfurii de cartofi prajiti...
Dar am avut momentele mele, si nu vreau sa sune deloc de sus...Si nici frustrat nu sunt desi par...sunt sigur...M-am gandit si eu bine...Ba as putea face asta?! Probabil...As avea in 2 ani Bentley-ul sau macar un Bmw 320 dat de Automobile Bavaria cu muzicieni pe el?! Probabil?! M-ar implini?! E aici grea intrebare...Sunt curios daca fiecare dintre voi si-o pune...Sunt implinit?! E ceea ce mi-am dorit?! Asta inseamna muzica? Ma simt bine? Pot sa mor linistit?
Fara sa le am inca eu nu pot sa spun decat ca fiecare "premiu de gen" e un obiect...Fiecare obiect expira in ochiul meu gurmand. Fiecare masina, fiecare vila, fiecare piscina are ziua Z in care e sortita inevitabilului "Nu-mi mai place, trebuie sa schimb..." Fiecare schimbare, pleaca cu un pic din identitatea personala (aici doar o parere proprie)... Si atunci?! Ce mai conteaza? Ca bag electro, ca bag rap, ca fac pop sau ca ma stresez pentru fiecare mie de lei...
Zilele imi trec, iar cautarea mea se stinge in alte preocupari...afaceri, reusite, esecuri, bucurii, necazuri.. Din pacate eu ma consider artist. Si ca artist, mi-e greu sa fiu antreprenor pentru ca nu mi se potriveste... Afacerist in muzica?! Pai nu cred decat in evreii mari de la "Universal" de exemplu...In rest...Eu m-as apuca sa vand rosii mai bine, pentru ca sigur as face-o cu mai multa pasiune decat "producatorii" care investesc acum in ceea ce numim noi acum "Muzica Contemporana". Intrebarea mea este: Ce lasam urmasilor nostrii?! Ce ii spun nepotului meu peste 50 de ani? Ca am facut muzica sa am casa asta? Ca am facut muzica sa o cunosc pe bunica ta? Ca am facut muzica sa am xenon?! Cat de important va fi pentru el asta? Cu sau fara suport fizic pentru material audio....?! N-am ce concluzii sa trag...deoarece oricat de multa dreptate as avea sau nu, ultima replica ar fi sigur pornita de la cuvantul "Subiectivism..." Ca asa se scoate oricine in ultima instanta...
Sunt sigur ca nu ma pot face inteles pentru ca din pacate nu ma inteleg nici eu pe mine. Ce mi-e clar, desi e un cliseu, este ca nu fac parte din lumea in care traiesc pentru ca pur si simplu nu pot tine pasul cu ea... Mi se spune des sa schimb eu tot ce nu-mi convine, pentru ca eu sunt tanar acum si eu pot face pasul...Greu sa explic defapt ce stie toata lumea...Majoritatea generatiei mele se complace in acelasi sistem infect pentru a supravietui... Normal, cu cat mai putin risc, cu atat mai mic efortul depus...E logic! Si nu acuz pe nimeni... Dar eu ma indrept cu acest 2009 spre o posibila boala de nervi pe care nici macar psihologii cei mai psihiatrii n-ar putea-o duce pana la capat..
In 2009 deci (pentru cei ce n-au chef de nebunie) imi propun sa incep sa caut melodia perfecta. Asezarea notelor ce poate aduce fericire, ce poate aduce frisoane, ce poate aduce armonie, pace interioara si hipnoza auditiva cu rezultat benefic...Relaxare, mesaj, forta, ura, bucurie si Schimbare... Muzica pentru mine este si va fi o alta limba... Probabil singura limba cu care ne vom putea intelege vreodata din prima...fara prea multe explicatii ca in cazul de fata...
Si toate astea mi le propun cu fatza asta...Ain't that a Bitch?!
publicat de Nicolae Oncescu la
04:15:00
4 comentarii:
"Asezarea notelor ce poate aduce fericire, ce poate aduce frisoane, ce poate aduce armonie, pace interioara si hipnoza"... Nici eu, nici tu, insa, nu putem sa stim ce va iesi in final. Dar deja m-au supus frisoanele, armonia, pacea interioara, si hipnoza citind aceasta intreaga compunere a gandurilor tale. Baiatule, m-ai dat gata cu postu’ asta... Nici nu are rost s-o ard eu prea mult aiurea acum… Mai pe scurt, pot sa spun ca m-a marcat adanc.
Intreaga compunere reflecta chestia asta incredibila ceia ce este emotia si dorinta umana... si nu numai orice tip, dar aceia ce arde puternic in sufletul celor care sunt predestinati sa se propage mereu intr-o lupta vesnica de a se redescoperi si de a descoperi cat se poate de mult din viata asta... Am 21 de ani si locuiesc in America de 8 ani de zile. Citind postul asta practic mi-am adus aminte de nenumarate momente de viata pe care le-am avut aici si pe care inca le am, care de fapt sunt aproape de nedescris, si numai sentimentele astea adanci care ard in tine parca le pot descrie asa cum trebuie.
" Fiecare masina, fiecare vila, fiecare piscina are ziua Z in care e sortita inevitabilului "Nu-mi mai place, trebuie sa schimb..." " – asa e Nicolae... Incredibil, nu?
~ el Greco
Felicitari!
:| Bravo, bravo si iar bravo.....
Cand mai ai drum prin Vl. si daca sunt si eu la vl. ... da un semn... poate ai timp de un cico.. :))
da-i inainte... multa bafta!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire